Nu mai este mult

Nu mai este mult și Domnul, în curând va reveni,
Dar atunci... la revenire, El nu va mai suferi,
Nu va mai purta pe față, o coroană doar de spini,
Nu va fi străpuns în cuie, de cei răi... de cei păgâni.

Va veni... dar nici-o clipă, nu-l vor mai batjocori,
Nici pe spate niciodată, nu îl vor mai biciui,
Nu îl vor lovi cu pietre, nici nu îl vor mai scuipa,
Nu va mai lăsa în urmă, niciodată slava Sa.

Va veni... ca să înalte, va veni ca să răpească,
Va veni să-i duc-acasă, sus în cer să locuiască,
Pe acei ce îl așteaptă, pe acei ce-au ascultat,
Doar cuvântul Său, și-n viață, doar pe El ei l-au urmat.

Pe acei ce-ntotdeauna, au vegheat în rugăciuni,
Pe acei ce-au stat departe, de fățarnicile lumi,
Pe acei ce-n închinare, zi și noapte ei au stat,
Ei sunt cei ce vor ajunge, cu Isus sus la Palat.

Într-un loc care de Domnul, pentru ei e pregătit,
Dar acolo nu ajunge, cel ce nu și-a curățit,
A sa haină ca să fie, o mireasă fără pată,
Cea murdară lângă Domnul, nu ajunge niciodată.

Cel ce doar neprihănire, El în viaț-a căutat,
Cel ce a-mbrăcat răbdarea, el va fi cel înălțat,
Căci doar sfinții vor fi sfinții care locuiesc în cer,
Ceilalți vor muri căci astăzi, nu ascultă și ei pier.

Nu mai este mult... îndată, Domnul slavei va veni,
Pân-atunci să fim aceia, ce mereu îl vom sluji,
Să ne pregătim de-acuma, să fim gata de-nălțare,
Haina să ne fie albă, pentru-o zi de sărbătoare.