Nu mă lăsa Isuse

Nu mă lăsa Isuse, în noaptea vieții grele,
Căci singur niciodată, să ies nu aș putea,
Coboară cu lumina, ce este doar din Tine,
Doar ea o noapte-a vieții, o poate lumina.

Să nu mă lași Tu singur, să știu ce-i suferința,
A ei amărăciune e mare și e grea,
S-o duc nu am putere, puterea e la Tine,
Să trec de ea îndată, în doi doar aș putea.

Nu mă lăsa iubite, iubirea Ta mi-aduce,
Nădejde și speranță că vine-ndat-o zi,
În care împreună, spre-o mare veșnicie,
Pe străzile-aurite, Isuse vom porni.

Nu mă lăsa uitării, ce-aduce tulburare,
Doar sub a Ta privire, mereu Tu să mă ții,
Căci ochii Tăi întruna, mi-aduc fiorul care,
E plin de mângâierea, al dragostei dintâi.

Să nu mă lași o clipă, căci va fi clipa goală,
Doar plină de pustie, ce margini n-ar avea,
Rămâi Tu lângă mine, să-mi fii mereu scăparea,
Din lanțurile morții, ce vor a mă lega.

Nu mă lăsa Doamne, aici fără de Tine,
Aș fi înspre pierzare, condus de umbre reci,
Din fața mea pe cale, nicicând și niciodată,
Oriunde-aș fi Isuse, nu vreau ca să mai pleci.