Nu mă lăsa Isuse

Nu mă lăsa Isuse, să gust amărăciune,
Îndepărtează-mi pasul, de-otrăvitoarea lume,
Să nu mă otrăvească, ducându-mă-n pierzare,
Ducându-mă pe-adâncul, cel tulburat de mare.

Nu mă lăsa în beznă să rătăcesc pe cale,
Coboară cu lumină, să n-am pasul agale,
Prin valea umbrei morții, când lupta este grea,
Mergi Tu mereu Isuse, prin ea-naintea mea.

Nu mă lăsa-n izvoare, de lacrimi nesecate,
Alină-mi Tu ființa, ce luptă și se zbate,
Să nu fie o pradă, ușoar-a celui rău,
Doar plină de putere, să fie Dumnezeu.

Nu mă lăsa o clipă, să fiu în rătăcire,
Nici stins sa fiu Isuse, eu vreau doar de iubire,
Să ard întotdeauna, oriunde m-aș afla,
Să nu mă lași Tu Doamne, să fiu eu gol de ea.

Nu mă lăsa sub umbre, să-mi ia orice putere,
În nopți pline de șoapte, ce-mi dau numai durere,
Tu pune-mă pe stâncă, să fiu de neclintit,
Să nu lași nici-o clipă, să fiu eu rătăcit.

Nu mă lăsa în viață, pe străzile străine,
O țintă sa fiu Doamne, a gurilor păgâne,
Tu ține-mă de mână, că doar de mână Ta,
Pot fi condus spre viață, sfârșit ce n-ar avea.

Să nu mă lași vre-o dată, să fiu vreau doar al Tău,
În hainele sfințirii, să te slujesc mereu,
Nu mă lăsa o clipă, tu rog... nu mă lăsa,
Chiar de-mi vei trece pasul, pe-o cale mult mai grea.