Nu mă lăsa

NU MĂ LĂSA, ISUS

Nu mă lăsa, Isus, te rog, să uit vreodată
De harul Tău bogat și dragostea de Tată.
Nu mă lăsa pe drum vreodată să pășesc
Fără ca-n rugăciune, cu Tine să vorbesc.

Să nu alerg grăbit, ci să mă plec în taină;
Să nu privesc cu drag spre lume și-a ei faimă;
Ci ținta mea să fie mereu spre cerul Tău
Cu Tine, vreau, Isus, să merg în drumul meu.

Să nu-mi îndrept pașii spre locuri pustiite,
Unde Tu nu ești, în beznă, zăcăminte;
Ci să Te caut, Doamne, cu inima curată,
Și să mă las, prin har, pe calea Ta purtată.

Căci nicăieri în lume nu este casa mea;
Eu sunt doar călător, spre Rai, spre slava Ta.
Aici sunt lacrimi multe și doruri de purtat,
Însă mâna Ta mereu m-a mângâiat.

Și ce-mi doresc fierbinte, acum, Isuse, scump,
E să Te urmez, de lume să mă rup.
Să nu fie nimic mai drag inimii mele
Decât al meu Sfânt Soare ce-i dincolo de stele.

Pe Tine vreau, Isus, să Te ascult mereu,
Căci doar Tu m-ai iubit, chiar și în ceasul greu.
Brațele părintești mereu m-au ocrotit
Și m-au purtat adesea când eram istovit.

Isus… ce nume sfânt! Tu aduci bucurie,
Îmi ștergi lacrima pe care nimeni nu o știe.
Tu ești comoara mea, ești sfântă moștenire
Prin Tine azi trăiesc; mi-ai adus mântuire.




✒️ Cami Sesărman