Nu ma lasa...

NU MA LASA...

Nu mă lăsa să hoinăresc,
Și calea vieții să rătăcesc.
Vreau la Tine să mă sui,
Nu să fiu al nimănui.

Mi-ai dăruit mântuirea,
În harul iubirii, izbăvirea.
M-ai înfiat prin jertfa Ta,
Doamne, nu mă uita!

Vezi dacă sunt pe cale,
De urmez Legile Tale.
După făgăduința Ta,
Sprijineşte-mă, nu mă lăsa.

Pune-n mine statornicie,
Să sorb mereu din apa vie.
Credința mea, să crească,
Iubirea Ta să încolțească,

Să deslușesc binele de rău,
Să nu m-ajung păreri de rău.
Embrionul nașterii din nou,
Să fie acum al vieții Om Nou.

Ochii minții fă să priceapă,
Chiar dacă moartea înțeapă,
Să privească cerul luminos,
Unde, Tu, ne aștepți glorios.

Nu mă lăsa fără pricepere,
Să n-ajung rătăcită în durere.
Doamne, înțelepțește-mă!
Să nu ajung o anatemă.

Nu mă lăsa! Călăuzește-mă!
Ai milă! Luminează-mă!
Legea Ta ține tot în picioare,
În mâinile Tale e orice suflare.

Toate lucrurile-ți sunt supuse,
Așa cum Biblia ne spune.
Dragostea Ta-i dreptate veșnică,
Și-n har la ceruri mă ridică.

Sprijină-mă cu al Tău braț,
Să sorb din apa vieții cu nesaț,
S-ajung cu Tine-n veșnicie.
Numele Tău, Lăudat să fie,
Din vecie, în vecie!