Nu mă las de Tine Doamne

Nu mă las de Tine Doamne,
Orișice s-ar întâmpla,
Inima mea te dorește,
Zi de zi în viața mea,
Focul dragostei cuprinde,
Pieptul meu sfânt Dumnezeu,
Nu aș vrea fără de Tine,
Ca să fiu în viață eu.

Nimeni ca să ne despartă,
Domnul meu... eu nu aș vrea,
Viața mea aș vrea să fie,
Zi de zi în mâna Ta,
Vreau să mă hrănesc din Tine,
Dumnezeul meu divin,
Și pe drum spre nesfârșituri,
Doar de Tine să fiu plin.

Nu mă las de a Ta poală,
Nici în focul cel aprins,
Nici în lupte de puterea,
Cea străină eu învins,
Căci doresc o întâlnire,
Alta cum nu va mai fi,
Când pe Tine Domn al vieții,
Eu în ochi te voi privi.

Nu mă-ndepărtez de urma,
Pentru mine ce-ai lăsat,
Cu o cruce-așa greoaie,
Când pe Golgot-ai urcat,
Căci aș vrea de rătăcire,
Eu departe ca să fiu,
Să nu pier pe-adânc de vale,
În zăduful din pustiu.

Nu mă-ndepărtez de lună,
Doar sub stele stau mereu,
Fără să clipesc o clipă,
Chiar de-n noapte va fi greu,
Căci nu vreau să pierd răpirea,
Care nu știu când va fi,
Poate-n nopți... în miez de ziuă,
Sau atunci când voi clipi.

Stau la poala crucii Tale,
Nu mă-ndepărtez de ea,
Chiar de-s lacrimile-amare,
Știu că se vor termina,
Doar acolo jos la cruce,
Mângâiere pot primi,
Este locul unde Doamne,
Pot pe Tine-a te găsi

Nu mă-ndepărtez de harul,
Ce-l mai lași sfânt Dumnezeu,
Fără el aș fi spre moarte,
Nu-i dorința ce-o am eu,
Eu doresc o veșnicie,
Doar cu Tine eu a fi,
Când aici... toată durerea,
Domnul meu se vor sfârși.

Ține-mă mereu de mână,
Doar cu Tine voi putea,
Ca să trec de valul vieții,
Și de orice vreme grea,
Să mă-ndepărtez vre-o dată,
Pe al vieții mele drum,
Nu aș vrea... căci vreau Isuse,
Să fiu unde ești acum.