Nu mă cuprinde teama

Nu mă cuprinde teama,
Cu mine-i Dumnezeu,
În jurul meu așterne,
Tot din divinul Său.

Nu mă cuprinde jalea,
Un cânt de bucurii,
Întrece încercarea,
Să trec de vremi pustii.

Nu mă cuprinde teama,
Privirea mi-e în sus,
În viața mea lucrează,
Prin Duhul sfânt... Isus.

El inimii dă pace,
Să nu simt cât de greu,
E-atunci, în încercare,
Când nu e Dumnezeu.

Nu mă cuprinde teama,
Putere simt mereu,
Prin valea disperării,
Cu mine-i Duhul Său.

Lumina Lui mă duce,
Să văd... cât de frumos,
E-n valea cu suspine,
De mână cu Hristos.

N-am teamă nici-o clipă,
Căci simt prezența Sa,
Îmi cerceteaz-adâncul,
Ca să-L pot lăuda.

Cântarea minunată,
Doar Lui să-i dăruiesc,
E doar pentru-Mpăratul,
Pe El mult îl iubesc.

Nu mă cuprinde teama,
Un glas aud mereu,
Îmi spune, , nu te teme,
Voi fi cu tine Eu".

Hrănit sunt doar de harul,
Ce-i un izvor curat,
Din gura Lui ce curge,
Mă-nvie... să nu cad.

Îmi sting cu-alin un bocet,
Credința mi-e alin,
Ea șterge întristarea,
Și urma de suspin.

Din floarea vieții mele,
Mă îmbiez mereu,
Mireasmă îi dă cerul,
Spre el mă-ndrept și eu.

Adâncul urlă tare,
În drum ca să opresc,
Dar dragostea mi-e mare,
Iubind mai mult grăbesc.

Nu mă oprește noaptea,
Nici șoaptele din ea,
Nici umbrele ce-ncearcă,
Să stea în fața mea.

Nu mă cuprinde teama,
Căci sunt de necuprins,
Un foc în mine arde,
Nu poate a fi stins.

Nici moartea nu mă-ntoarce,
Din drumul ce-am pornit,
Căci harul Celui veșnic,
Pe stâncă m-a zidit.
Amin