Nu lovi tu niciodată

Nu lovi tu niciodată

Nu lovi tu niciodată pe-al tău frate căci lovești,
Într-un scut ce este Domnul, și pe El tu îl rănești,
Orice piatră aruncată, este ea înspre Isus,
Pe-al tau frate-l înconjoară, cu iubirea Lui de sus.

Nu-ți deschide-ndată gura, ca să scuipi săgeți mereu,
Vei răni acele inimi, ce-l iubesc pe Dumnezeu,
Va simți și Domnul rana, căci sunt una pe pământ,
Al tău frate și Stăpânul, ce-i în el prin Duhul sfânt.

Lasă azi a ta mânie, nu o arunca mereu,
Înspre cel ales de Domnul, el e fiu de Dumnezeu,
Peste el lasă doar pace, chiar de ești înverșunat,
El rămâne plin de pace, însă tu... cu un păcat.

Înfrâneaza-ți a ta gură, și nu mai păcătui,
Judecata e la Domnul, El îndată va veni,
Ne va da la fiecare, după cum și ce vorbim,
Ca să nu murim niciunul, astăzi să ne pocăim.

E ușor să deschizi gura, dar nu știi că-n urma ta,
Al tău frate va rămâne, cu o rană-n viața sa,
Sfatul Celui veșnic este, să ne-asemănăm mereu,
Doar cu El, și-asemanarea, e să taci și tu... și eu.
Amin autor. Diana