Nu lăsa să te stropească ape tulburi fiul Meu

Nu lăsa să te stropească,
Ape tulburi fiul meu,
Din acele guri deschise,
Ce sunt astăzi de cel rău,
Tu rămâi lângă izvorul,
Care curge doar de sus,
Izvorăște dintr-o stâncă,
Stânca este El... Isus.

Nu lăsa să te orbească,
Vremea cea ce-i de sfârșit,
O lumină îngerească,
De la Mine ai primit,
Tu prin ea vestește astăzi,
Tot ce ți-am încredințat,
Chiar dacă hulit pe cale,
Ești tu astăzi ne-ncetat.

Nu lăsa să ți se-abată,
Pasul pe al vieții drum,
Chiar dacă în valea morții,
Ești împins de mulți acum,
Să rămâi pe urma care,
Pe tine te-am așezat,
Chiar de este lupta mare,
Singur tu nu ești vre-o dat.

Nu lăsa a ta privire,
Spre pământul cu dureri,
Când spre tine se aruncă,
Astăzi cu multe păreri,
Căci Acel ce-ți dă valoare,
Fiule sunt numai Eu,
Nu sunt om... să știi că astăzi,
Îți vorbește Dumnezeu.

Am văzut a ta-ntristare,
Însă tu nu o lăsa,
Să te-mbrace cu-a sa haină,
La pământ să fii ar vrea,
Chiar de-i vremea de pe urmă,
Eu cu tine mereu sunt,
Căci ales ai fost de Mine,
O lumină pe pământ.

Luminează-n timp de noapte,
În curând va răsări,
Soarele... și niciodată,
El nu va mai asfinți,
Tu păstrează haina care,
Ție Eu în dar ți-am dat,
Cu-acel nume de valoare,
Nume... fiu de Împărat.

Tu să stai mereu de veghe,
Pregătit de-un ultim zbor,
Căci îndată vin copile,
Vin din slavă pe un nor,
Vin să îmi înalț mireasa,
Vreau și tu în ea să fii,
Să avem o viață vie,
Sus în cer... . . în veșnicii.

Să te duc Eu vreau acasă,
Unde ești azi așteptat,
Și sa știi că nici-o clipă,
Fiule nu ești uitat,
Pe-al Meu braț te port întruna,
Ochii Mei spre tin'privesc,
Căci iubirea Mea e mare,
Mult pe tine te iubesc.