Nu lăsa ca să se stingă, focul dragostei acum

Nu lăsa ca să se stingă, focul dragostei acum,
Vremea care e venită, este la sfârșit de drum,
Treaz să fii în toiul nopții, chiar de toiul lung va fi,
Prin credință și veghere, tu mereu vei birui.

Pasul să nu-ți fie-agale, și mereu să te grăbești,
Pentru nunta cea de aur, haina să ți-o pregătești,
Să nu lași pe ea vre-o pată, ce te poate-mpiedica,
Ca să calci pe străzi de aur, ce vor sta în fața ta.

Nu lăsa ca să se piardă, ce în dar tu ai primit,
Vegheator să fii pe cale, și mereu doar pregătit,
Căci aproape este clipa, când la cer te va-nălța,
Împăratul ce-ți va duce, sufletul în slava Sa.

De ți-e-ngreunată calea, să nu fii descurajat,
Crede și mereu privește, către cerul înstelat,
Și așteaptă în tăcere, căci ce a făgăduit,
Va-mplini Acel ce lupta, cea mai crunt-a biruit.

Să ai inima aprinsă, numai după Dumnezeu,
Focul dragostei eterne, te va trece el mereu,
De furtună și de valuri, de bătăile de vânt,
Căci iubirea biruiește, orice luptă pe pământ.