Nu lăsa ca să îți fie, inima azi tulburată

Nu lăsa ca să îți fie, inima azi tulburată,
Tulburarea-ți va aduce, pe-a ta haină înc-o pată,
Nu va fi o haină care, e plăcută lui Hristos,
Fii acel ce-ntotdeauna, este numai bucuros.

Lasă pacea să-ți inunde, azi din cer ființa ta,
Ca cel rău să n-o mai poată, pe cărare clătina,
Nu lăsa ca guri deschise, pline de planuri străine,
Pe o cale-așa frumoasă, să te tulbure pe tine.

Vrăjmășii azi te-nconjoară, să te vadă la pământ,
Și-ar dori o gura care, azi răcnește din adânc,
Însă tu... mergi înainte, plin de pace înspre Mine,
Căci copile... nu ești singur, Eu mereu voi fi cu tine

Uneori ți-e ne-nțeleasă, voia dar și planul Meu,
Vezi numai acea pornire, înspre tine din cel rău,
Dar e vremea când copile, sunt și Eu prezent în ea,
Vremea pregătirii tale, căci Eu vreau a te-nălța.

Unde vreau Eu a te duce, este-un loc prea minunat,
Poate-n el să locuiască, doar acel care-i curat,
Lasă-mă ca orice zgură, de pe tine s-o dau jos,
Ca să fii și tu ca Mine, și să știi... Eu sunt Hristos

Vreau să rabzi azi în tăcere, cum tăcut și eu răbdam,
Vreau să lupți în rugaciune, cum în Ghetsimani luptam,
Nu privi lupta străină, fii și tu... cum am fost Eu,
Pentru cei păgâni să-ți fie, ochii azi spre Dumnezeu.

Ți-am vorbit mai pe-ndelete, am văzut... ești tulburat,
Și am hotărât ca ție, să-ți vorbesc cât mai îndat,
Stai în cap de oase astăzi, Eu sunt ajutorul tău,
Nu lăsa ca tulburarea, să îți fac-atâta rău.