Nu judecaţi...

Nu judecaţi pe cel căzut în groapă,
Nici nu respingeţi aspru pe-aceia vinovaţi;
Hristos murit-a pentru lumea toată
Şi fără Jertfa Lui, toţi suntem condamnaţi.

Să nu rostiţi sentinţe fără milă,
Căci Domnul Sfânt şi-a dat Viaţa pentru toţi,
Iar Sângele-i ce iartă şi alină
Vărsat e pentru toţi căiţii păcătoşi.

Noi suntem concepuţi, creaţi de-Acelaşi Tată
Şi toţi purtăm, prin El, acelaşi chip divin,
Nu-i dreptul nostru piatra, nici degetu-acuzării,
Ci focu-ngenunchierii pe-al lacrimilor chin.

Urâţi, până la sânge, a făr'delegii pată,
Însă, iubiţi, ca Domnul, pe-aceia decăzuţi,
O şansă are-oricine, prin Crucea înălţată
Şi-un timp de pocăinţă toţi fiii cei pierduţi.

Creştini, menirea noastră-i salvarea din robie
A celor ce se zbat în patimă şi chin,
Nu v-avântaţi în lupte, c-a Domnului solie
E dragoste supremă, de frate ori străin.

Sunt ultimele clipe de Har şi îndurare
Iar uşa mântuirii pe veci se va-ncuia,
Nu-i vremea dezbinării, de certuri şi doctrine,
Ci vremea de chemare la El, la Golgota.

Nu-i vremea judecăţii, de clevetire oarbă,
Căci Domnul e aproape, aproape ca nicicând,
Corabia mântuirii e gata de plutire
Şi-a judecăţii chinuri stârni-se-vor curând.

Ce mulţi creştini, ce-odată, slujit-au în neştire
Rămâne-vor afară, că n-au ştiut iubi...
Iar mulţi din cei făr' şansă, la oameni, de iubire
Vor fi salvaţi, de-n viaţă, plângând, s-au pocăit.

Nu judecaţi, nu condamnaţi, că-n Domnul
Găseşte şi tâlharul, pe Cruce, - un Salvator;
De-om şti iubi, în rugă, pe fraţi, ca şi pe semeni,
Vom fi 'nălţaţi în slavă, cu-al Domnului popor.

Amin