Nu judeca!

Nu judeca

Nu te grăbi să judeci niciodată,
Pe cel lovit de crunta încercare,
Şi să nu crezi că eşti mai bun vreodată,
Mai drept, mai sfânt, sau vrednic de-ndurare.

Stai mai de grabă sincer în lumină,
Şi î-ţi priveşte marea-ţi răutate,
Priveşte-n tine, la cumplita-ţi vină,
Să poţi vedea Cereasca Bunătate,

Ce fiecare zi şi ceas, ţi-l dăruieşte,
Ca unui fiu în dar Cerescul Tată,
Vezi dacă eul tău mai preţuieşete?
Această Dragoste din plin nemeritată.

Nu-ţi este dat să judeci pe-al tău frate,
Când vreun necaz în viaţă îl loveşte,
Na-i dreptul să-l priveşti cu răutate,
Zicând că Dumnezeu îl pedepseşte.

Doar Dumnezeu cunoaşte toată taina,
Celui lovit de cruntă suferinţă,
El ştie de ce poartă unii haina,
Mânjită cu necaz şi umilinţă.

El ştie unde-i capătul tăcerii,
Lăsată de-ntrebările amare,
El poate pune stavilă durerii,
Şi ceasurilor grele de-ncercare.

Orice urgie este-ngăduită,
De Dumnezeu a tot Stăpânitorul,
Şi viaţa ta clipită de clipită,
O ştie El a tot Cunoscătorul.

El ne arată multă-ngăduinţă,
Păzindu-ne de-a răului furie,
Dar dacă nu venim la pocăinţă,
Toţi vom pieri la fel printr-o urgie!

Ilie Belciu