Nu iubți lumea

Nu iubiți lumea

Lumea aleargă, după lucrurile sale firești
Alunecă pe calea pierzării, care duce la pieire
Merge din rău în mai rău, în poverile lumești
Crezând, că se termină lumea, caută în lume, fericire.

A pătruns prin Biserici duhul lumii, printre frații credincioși
Sunt zavistii, certuri și invidii, pe alocuri, răzbunare
Au fost ispitiți de duhul lumii, nu mai sunt evlavioși
Acolo, unde este lumea rea, este mult păcat, și răzbunare.

Au pierdut unii lupta, uitându-se cu multă teamă în napoi
Unde-s frații care stăteau în rugăciune? Cu lacrimi se rugau!
Au părăsit Adunarea, aleargă după ale sale nevoi
Au lățit calea îngustă, alunecând, spre drumul care-l știau.

S-au lepădat cu ușurință, de răsplata cea bună și cerească
Au ales lucrurile lumii, renunțând la smerenie și pocăință
Aleargă după o comoară închipuită, o comoară pământească
Se înșeală amarnic, zicând în sinea lor: Eu, tot am a mea credință.

Au iubit duhurile lumei și lucrurile cele mai rele, din lume
Și tot ce este firesc, plăcerile de o clipă, pe cele rele le-au ales
Satana, le-a dat să guste câte puțin, văzând, că sunt așa de bune
Vor strânge ce au semănat prin lume, atunci la vremea de cules.

Luați bine seama, toți creștinii, și voi surori și frați
Pe Isus, să-L iubiți și să-I slujiți, chiar când treci prin suferință
Să-I Preamăriți Numele, cinste și laudă mereu să-I dați
Răsplata va fi mare, că ați slujit cu adevărat, credința.
Amin!