Nu îți pierde azi speranța

Nu îți pierde azi speranța, chiar de-ai obosit pe drum,
Viața ta purtată este pe un braț sfânt chiar acum,
Nu îți pierde nici nadejdea, lângă tine e mereu,
Cel ce inima-ți cunoaște, e-Mpărat... e Dumnezeu.

Chiar de-i adierea tare, chiar de vuiete se-aud,
Tu ascultă glasul care, auzit e și de-un surd,
Lasă grija să se treacă, căci e totul trecător,
Ce-i sub cer, ce e sub soare, chiar și vremea de sub nor.

Ziua cea de mâine este, scrisă sus de Cineva,
Tot El este-Acela care, grija-n ea îți va purta,
Lasă pacea să-ți inunde, inima căci El ar vrea,
Ca să toarne untdelemnul, îndurării azi în ea.

De îți stă astăzi apusu-n, față ochilor... să știi,
Că și noaptea este-n mâna, Celui ce-i în veșnicii,
El în ea este lumina, ce îndat-o vei zări,
Tu în noapte... în tăcere, de vei sta... vei izbăvi.

Doar lungește-a ta privire, dincolo de-ntunecimi,
Vei vedea o licărire, care-i doar din înălțimi,
Lasă noaptea să își facă, cursul ei... și vei vedea,
Răsăritul ce răsare-n timpul ce-i în mâna Sa.

Doar învață de la noapte, dar și de la răsărit,
Înțelege... orice vreme, ea își are-un asfințit,
Dar și răsăritul are vremea care-i minunată,
Crede... . Cel ce o deține, El ți-o va aduce-ndată.