Nu îți părăsi credința

Nu îți părasi credința,
Ce în dar ea ți-a fost dată,
Când tu ești în neputința,
De a mai striga odată.

Nu îți parasi nădejdea,
Care azi ți-a mai rămas,
Chear de-ți este gre-acea cruce,
Ce o cari fără popas.

Nu îți părăsi răbdarea,
Când răspuns tu nu primești,
Glasul tău mereu ajunge,
Până-n slavile cerești.

Domnul ție-ți va răspunde,
Tu așteaptă în tăcere,
Clipa biruinței tale,
Va avea un gust de miere.

Nu îți părăsi iubirea,
Care El ți-a arătat,
Prin acea iubire-odată,
De Isus ai fost iertat.

Tot prin ea și mângâierea,
Ai simțit-o tu mereu,
Prin acea iubire sfântă,
Care-i doar Dumnezeu.

Să nu părăsești azi drumul,
Care el ți-a fost deschis,
Ca s-ajungi în veșnicie-n,
Țara sfântă... Paradis.

Să nu părăsești vre-o dată,
Calea dulcei mântuiri,
Fii statornic, ca pe vremuri,
Cum au fost acei martiri.

Cei ce-aveau privirea-n față,
Chear și-n luptele mai grele,
Nu priveau nicicând în spate,
Ei cântau și în arene.

Nu l-au părăsit pe Domnul,
Nici credința n-au lăsat,
Să le fie ea luată,
Pentru ea ei au luptat.

Să nu-l părăsești crestine,
Nici tu pe-al tău Domn Isus,
Pân-aici... pe-această cale,
Pe-al Său braț tu ai fost dus.

Nu te-a părăsit vre-o dată,
Tu ai fost ales de El,
Să rămâi întotdeauna,
Cu-al tău Domn... Emanuel.