Nu îți du creștine crucea, mereu trist și apăsat

Nu îți du creștine crucea,
Mereu trist și apăsat,
Fii doar bucuros... și urcă,
Dealul Golgotei îndat,
Fără murmur și cârtire,
Chiar de este-o cruce grea,
Taci și rabdă pân-la capăt,
Când tu vei scăpa de ea.

Nu o trage după tine,
Du-o-n spate ca Hristos,
Și iubește-o căci iubirea,
Te va face glorios,
Pe pământul plin de pietre,
Tu cu ea să urci mereu,
Cum urca cu-a ta în spate,
Fiul cel de Dumnezeu.

Ca să tai din ea vre-o dată,
Nicicând tu să nu gândești,
Sau pe-o margine de vale,
Crucea să ți-o părăsești,
Cunoscut la poarta sfântă,
Tu de Domnul nu vei fi,
Fără de o cruce-n spate,
Ce o duci azi zi de zi.

Urcă fericit întruna,
Nicicând nu vei obosi,
Cei care își duc azi crucea,
De la Domnul vor primi,
Și putere și-alinare,
Dacă este una grea,
Dacă vrei să ai azi harul,
Crucea jos nu o lăsa.

De-ți apleac-a ta privire,
De sub ea te gârbovești,
Jos ea nu te va răpune,
Căci din slăvile cerești,
Mâna-și va întinde-ndată,
Domnul îți va ușura,
Crucea și a ta povară,
Care-i uneori prea grea.

Tu să nu uiți niciodată,
Domnul singur n-a urcat,
El o cruce-a omenirii,
Pe-al Său spate a cărat,
Făr-a părăsi cărarea,
Ca să lase urma Sa,
Pentru cei ce au dorința,
Doar pe El azi a-l urma.

De vrei să ai mântuirea,
Ce pe Golgot-a adus,
Urcă astăzi drumul crucii,
Doar cum a urcat Isus,
Căci la capăt te așteaptă,
Răsplătirea ce-a promis,
Celor ce-și vor duce crucea,
Veșnicia-n Paradis.

Doar a lor este-ntreg cerul,
Veșnic binecuvântat,
Este-a celor ce pe cale,
N-au cârtit... n-au murmurat,
Pentru ei e masa-ntinsă,
Cu Isus unde vor sta,
Pentru cei ce-și duc azi crucea,
Să o duci... și eu pe-a mea.