Nu întristați pe Duhul sfânt

Am auzit pe mulți zicând, ceva ce mi-a rămas în gând
"Odată Duhul sfânt primit, e bun primit pîn'la sfârșit!
Că poți să faci ce vrei, și să trăiești cum vrei
Că Duhul sfânt primit odată, nu te mai părăsește niciodată!"

Ce mare-nșelăciune frații mei, eu nu cred că e chiar așa
Dacă nu duci o viață de sfințenie, Duhul sfânt se poate îndepărta.

În chip de porumbel s-a coborât, peste Isus Duhul lui Dumnezeu cel sfânt
Și un glas din cer s-a auzit,"Acesta-i Fiul Meu cel preaiubit!"

Cu Duhul sfânt ai fost pecetluit, cînd pe Isus în inima ta L-ai primit
Dar dacă nu veghezi, pe Duhul sfânt îl întristezi
Și -atunci el pleacă de la tine, și-atuncea rămâi gol creștine.

Înlătură deci orice amărăciune, orice iuțime, clevetire sau mândrie
Să piară orice răutate, și între voi deloc să nu mai fie.
Fiți buni unii cu alții și miloși
Iertându-vă unul pe altul, așa cum a făcut Hristos.
Făcând așa îți vei păstra curat al tău veștmânt
Și nu vei întrista pe Duhul sfânt.

Căci Duhul sfânt e o persoană, și Biblia ne spune că poate fi întristat
De nu veghezi și nu trăiești cu cumpătare
Vei realiza într-un târziu că de la tine a plecat.

O inimă plecată, o inimă smerită, asta-i pe placul Domnului
Unde nu este loc pt. mândrie, acolo Duhul sfânt e-n largul lui.
Și o inimă întreagă, nu împărțită, căci Dumnezeu ne vrea % pt. El
Și El ne cere azi la toți, sfințenie la cel mai înalt nivel.
Nimic hoție, nici minciună, trăind așa, simțim fiorul, și îl vedem pe porumbel
Iar dacă nu-i lăsat ca să domnească, pleacă afară
Și fâlfâind din aripi, porumbelul zboară.

Nu întristați pe Duhul sfânt și aveți grijă la minciună
Deși azi pt. mulți, ea este o cale de scăpare.
Căci dacă Dumnezeu ar face și cu noi, cum a făcut cu Anania și Safira
Nu știu câți dintre noi am rămânea în picioare.

Să nu vă-mpotriviți Duhului sfânt, lăsați-l să lucreze
Nu-i faceți orar, nu-i ridicați bariere,
Ca de la voi sa nu se-ndepărteze.

Văd astăzi porumbei pictați în adunări, dar "fâlfâit" de porumbei, nu văd
Căci Duhul sfânt a fost lăsat afară, si-acolo frații mei este prăpăd
Căci Duhul sfânt a fost pus deoparte, înlăturat
Și-n locul lui a apărut mândria
Și-atuncea Duhul sfânt s-a întristat
Și a plecat, luând cu el și bucuria.

Doar pe pereți îl vezi în adunare, un porumbel ce-i zugrăvit sau desenat
Dar "fâlfâitul" Duhului sfânt unde-i oare?
S-a dus, și-a luat zborul, că-n adunarea aceia nu-i lăsat.


Aud pe alții când mai spun: "ce tot atâtea proorocii, vedenii, vorbire-n alte limbi!
Că duhurile proorocilor, le sunt supuse lor"
Ca și cum omul poate să decidă el
Cînd sa lucreze Duhul sfânt și în ce fel.
Ce mare-nșelăciune, să poți crede că omul
O mână de țărână, un abur care piere
Ar putea el să îi comande, Duhului sfânt cînd trebuie sa lucreze.
Căci Duhul sfânt e o persoană, dar Duhul sfânt e și-o putere
Care a venit din cer de sus, din Sfânta dumnezeire
Cum poți să crezi că Duhul sfânt îți este supus ție,
Cînd el e o parte din Sfânta treime.


Și am mai văzut ceva de m-a durut,
Păstori făcuți pe bandă, sau pe bani
Ce n-au nimic din Duhul sfânt.
Fratele meu, de n-ai chemare pt. această slujbă
De nu ești îmbrăcat cu puterea cea de Sus
Degeaba te mai duci la facultate
Dacă n-ai ungere, n-ai fost ales de Sus.
Degeaba ai dat bani ca să ajungi păstor
Că atunci când tu vorbești, nu simt nici un fior.
Și poți să știi teologie, cât pt. două facultăți
Să mânuiești Cuvântul cu inteligența ta
Dar dacă nu ai facultatea de la Duhul sfânt
Ungerea nu se simte în vorbirea ta.


Am vrut să zugrăvesc aici câteva gânduri
Ce sa NU facem, să pierdem Duhul sfânt
Deci, frații mei, să luăm bine seama
Și să trăim în sfințenie pe acest pământ.
Să NU vă-mpotriviți Duhului sfânt
Să NU ii puneți piedici, și s-avem grijă la minciună
Să NU îl întristăm, să NU stingem focul Duhului sfânt
Și prin trăirea noastră, să dovedim purtare bună.

Să NU întristăm persoana Duhului cel Sfânt
Să îl lăsăm pe el să ne vorbească
Să îl lăsăm pe el să ne călăuzească
Dar cel mai mult să îl lăsăm pe Duhul sfânt ca să ne cârmuiască.

Amin!
2/10/2021
Broșteanca-Teleorman.
Guțu Camelia