Nu intra la judecată cu robul Tău

NU INTRA LA JUDECATĂ CU ROBUL TĂU

Ps. 143

Dumnezeu e drept și totuși David nu vrea judecata
El se știe vinovat și nu prea-și dorește plata.
Bazat pe credincioșie dar și pe dreptatea Lui
El dorește ca să fie numai robul Domnului.

Întristarea-l urmărește izvorând dintr-un eșec
Nicio plantă nu mai crește într-un sol putred și sec.
Însă gândul său îl poartă spre anii de-odinioară
La lucrările trecute când era ca o vioară.

Mâinile smerit ridică către cer în rugăciune
Și în taină el așteaptă o veridică minune.
Dumnezeu vede suspinul sufletului necăjit
Și așteaptă izbăvirea care încă n-a venit.

David încă se mai roagă, duhul său parcă-i topit
După Dumnezeu din ceruri care-atâta l-a iubit.
Ziua merge mai departe, soarele v-a asfinți
Dar psalmistul plan își face pentru următoarea zi.

Chiar din zori porni-va lupta cu încrederea în Miel
Ca să afle calea bună care-l duce înspre țel.
Va veni și izbăvirea de vrăjmașii cruzi și răi
Căci așa se poartă Domnul azi cu slujitorii Săi.

În final el apelează iar la Duhul lui Isus
Ca să-i dea călăuzirea cât nu-i soarele-n apus.
Așteaptă înviorare și ieșire din necaz
Astfel noua încercare să-l găsească sigur treaz.

Iar când ruga și-o termină vrea ca și vrăjmașii lui
Terminați pe veci să fie de mânia Mielului.
Asta nu-i izbânda cărnii, ci-i a Duhului cel Sfânt
Care către cer ne poartă pentru-al păcii Legământ.