Nu îmi pierd nicicând speranța

Nu îmi pierd nicicând speranța, știu că Domnul Dumnezeu,
Nu mă lasă niciodată să duc greul ce e greu,
El îmi spune că în toate, eu de voi privi în sus,
El va duce tot ce-n viață, am atât de greu de dus.

Nu îmi pierd nicicând nădejdea, că-n curând îl voi vedea,
Îmi hranește-a mea nădejde, cu-al Său har, iubirea Sa,
Bunătatea ce-o arată, zi de zi în pieptul meu,
Mie-mi spune că nu-s singur, că sunt fiu de Dumnezeu.

Că deschid în zorii zilei, ochii și văd și-un apus,
E doar dragostea și mila, ce o are-al meu Isus,
El îmi dă și-acea putere, ca să pot eu să pășesc,
Îmi ridic-a mea privire, doar spre El eu să privesc.

Nu îmi pierd vre-o dat credința, cred că Domnul Dumnezeu,
Îmi aude-ntotdeauna, glasul ce-l înalț mereu,
Cred că este lângă mine, de n-ar fi... cine aș fi,
Aș fi frunză fluturată, floarea ce s-ar ofili.

Nu descurajez căci Domnul, este Cel ce mie mi-a promis,
Locul sfânt în Țara sfântă, el se cheamă Paradis,
Și e Cel ce împlinește, tot ce a făgăduit,
Căci și astăzi clar se vede, ce-a fost scris s-a împlinit.

Nu ma tem de rătăcire, căci urmez lumina Sa,
Și mereu pe urma care, a lăsat-o... voi călca,
Pe ea Domnul mă conduce, chiar prin locul gol... pustiu,
Și-n pustie îmi dă viață, căci Isus e viață... viu.

Pe cărarea vieții mele, e cu mine Dumnezeu,
El e calea, adevărul, ajutor când mi-este greu,
Nu mi-e teamă niciodată, că El mă va părăsi,
Căci mi-a spus... Eu sunt cu tine, voi rămâne-n orice zi.