Nu-i pe lume un alt soare

Nu-i pe lume un alt soare decât Cel care apare, când eu sunt la strâmtorare, ridicându-mă mereu,
Cel care mă luminează, ce deasupra mea veghează, luptă și mereu lucrează, este bunul Dumnezeu.

Nu-i pe lume o iubire, cum e cea din nemurire, ce-și îndreapt-a Sa privire, și înspre ființa mea,
Ca să merg doar înainte, către plaiurile sfinte, unde marele Părinte, mă așteaptă-n slavă Sa.

N-am găsit în lumea toată, vreme cum e înzestrată, de-al meu Domn... cerescul Tată, cu divine fericiri,
Doar pe mâna Lui sunt toate, azi de mine nu-s departe, doar acele vremi deșarte, zbor pe aripi de iubiri.

Nu mă tem când valul vine, din adânc cu-a lui suspine, căci mereu e lângă mine, al meu Prieten scump Isus,
Doar El știe-a mea durere, îmi aduce mângâiere, El îmi dă a Sa putere, eu ca să privesc în sus.

Nu-i pe lume-o altă cale, decât cea plină de jale, care trece și prin vale, dar ea duce-n locul sfânt,
Însă este trecătoare, ca și pe pământ o floare, lângă secile izvoare, căci se trece-acest pământ.
Amin