Nu-i o glumă

Nu-i o glumă

Nu-i o glumă, veșnicia, nu-i o glumă, niciodat’:
După faptă și simbria, fericit e cine a umblat,

În Cel Sfânt, Divin și Mare, pe scurt’ cărare, cale a vieții,
În odihnă, după alergare, în vis divin al frumuseții,

Va fi-n continuă viață, în bucurii, fără sfârșit,
În veșnic nouă Dimineață, Paradis neînlocuit

Cu nimic, nimic în lume, oricât parea-va rai sublim,
De aceia-n a lui Isus Nume, sa ne avântăm, să propășim!

Nu, veșnicia, nu-i o glumă, avem un suflet ce-i etern,
Trece viața, ca o spumă, fericit e viu aștern’

În Cel Mare, Sfânt și Tare, în Dumnezeu Glorificat,
Când sfarșit are alergare, întâmpinați de Împărat,

Suntem cu brațele deschise, ca prinți, prințese-n adorare -
Minune-n nedescrise vise, așteaptă-n El, pe fiecare!