Nu-i nimeni ca Domnul!

Minunile şi planurile Tale,
Le-ai arătat şi-s multe pentru mine.
Aş vrea să povestesc orice lucrare,
Dar numărul lor, e cu mult prea mare.
Ah, nimeni nu-i asemenea ca Tine!

Doar Tu faci lucruri mari şi nepătrunse,
Minuni fără de număr, ai lucrat.
Cu mâinile ce de piloane-au fost străpunse,
Tu m-ai creiat şi m-ai zidit, Isuse.
M-ai modelat atât de minunat!

Mi-ai izbăvit sufletul de furtune,
Mi-ai dat viaţă, ani frumoşi şi buni,
Dar pentru mulţi, eu sunt ca o minune.
Cât voi trăi, cu gura mea voi spune,
Căci Tu eşti Singurul ce faci minuni!

Doar Braţul Tău, pe cei smeriţi, înalţă;
Îi izbăveşti, pe cei ce-s necăjiiţi;
Pe cel ce-i slab, îl ocroteşti şi-i dai viaţă;
La cei pierduţi, Tu eşti a lor povaţă,
Li te descoperi, ca să fie mântuiţi.

Eu, zilnic voi vesti a Ta dreptate
Şi sufletul, ce mi l-ai izbăvit,
Te va lăuda, cu bucurie-n toate
Din inima, ce pentru ceruri bate.
Osana! Fii în veci de veci slăvit!

Cât pentru mine, a mea fericire,
E să mă-apropii mult de Dumnezeu.
El este Adăpost şi Ocrotire,
E partea mea şi-a ta de moştenire,
Dacă doreşti să fii copilul Său.

Nu-i dumnezeu ca Domnul nostru mare!
El face lucruri mari şi nepătrunse:
El varsă ploaie pe pământ, ninsoare
Şi pune apelor hotare
Şi face lucruri ce ne sunt ascunse.

Cei înţelepţi, nu au cu ce să se fălească,
Căci ei, sunt prinşi în viclenia lor.
Ştiinţa Domnului, e-atât de minunată.
Nu pot s-o prind, că este preaînaltă
Şi vrea s-o-mpartă zilnic, tuturor.

De vrei, poţi ca să ceri înţelepciune,
Dar cere-o cu credinţă, făr' să te-ndoieşti.
Ea-i plină de-ndurare şi de roduri bune,
Curată, blândă, pare-a fi minune,
E-uşor de-nduplecat, dacă iubeşti.

Nu-i nimenea ca Tine, Doamne!
Mai cercetează-ne Tu, azi, printr-o Solie.
Belşugul Tău de har, acum să toarne,
Din Duhul Tău, ca să simţim, o Doamne,
Ce minunat va fi cu Tine-n veşnicie!
Amin