Nu-i greu să duci un greu și-o cruce

Nu-i greu să duci un greu și-o cruce, căci mâna care se-ntindea,
Pe lemnul blestemat odată, îți ia orice povară grea.

Nu-i greu sa fii în ascultare, la cruce jos în miez de nopți,
Cuvântul Său îți dă putere, prin mila Lui cu Domnul poți.

Nu-i greu sub norii grei de ploaie, credința scut de vei avea,
Nu va putea mânia nopții, să te îmbrace-n haina sa.

De stai sub raza de lumină, spre ceruri tu atunci vei fi,
Căci rază cea de sus ce vine, mereu te va călăuzi.

Nu-i greu în zile cu furtună, căci timpu-n loc nu poare sta,
E totul doar o modelare, să rabzi te poate învăța.

În școala Lui e alergare, cu un sfârșit doar glorios,
Numai cu El ajungi la capăt, căci biruința e Hristos.

Cu El treci mările întinse, chiar și de munții înălțați,
Cu El vei sta doar în picioare, ca pomii cei neclătinați.

Nu-i greu cu Domnul pe o cale, pe care-o urmă a lăsat,
Rămâi pe ea, să fii la ceruri, când va veni... tu înălțat.
Amin