Nu-i dar mai înalt ca iubirea

Nu-i dar mai înalt ca iubirea
Și nici mai frumos și mai sfânt
Ca Mielul cel sfânt, mântuirea
Ce-n dar ni s-a dat pe pământ!
Nu-i dragoste care să-ntreacă
Iubirea ce jertfă s-a dat
Să-mi ierte viața pribeagă
Departe traită-n păcat;
Nu-i har mai sublim și mai mare
Decât să trăiești în Isus,
Să știi că la marea serbare
Vei fi fericit în cer sus!
Nu-i pace mai mare în suflet
Decât pacea sfântă din cer,
Când marea vuiește în muget
Rămâi fără frică în El!
Nu e o mai mare speranță
Ca locul în cer pregătit,
Ca viața dincolo de viață
Cu Cel care-atât ne-a iubit. .
Nu este mai mare răsplata
Ca haina de in, de-alb curat,
Ca ziua în care coroana
În slavă purta-vom pe cap.
Ajută-mi, o, sfântă iubire
Ca-n lume fiind să trăiesc
Cum tu ai trăit pentru mine,
Cum Tu m-ai iubit să iubesc! . .
Iar când prin iubirea-Ți divină
În ceruri voi fi eu chemat
În slavă, în țara sublimă,
Atunci Te-oi slăvi ne-ncetat!