Nu fi tristă

Tu surioară care stai pe cale,
Cu tine-ar vrea Domnul azi să vorbească,
--, , Să nu mai lași mereu ca întristarea,
În inima ta bună ea să crească.

Să nu lași gândul azi să îți frământe,
A ta ființă-n ceasul ce-i târziu,
Căci Eu voi fi Acela care-n noapte,
Voi fi prezent mereu... căci vreau să fiu.

Ascultă gândul care-i de la Mine,
Acela care pace ți-a adus,
Pe el prin Duhul sfânt în miez de noapte,
L-am coborât Eu pentru tine chear de sus.

Nu sta azi cu privirea aplecată,
De-a vieții greutăți ce au venit,
Privește iar în sus ca altădată,
Când Eu mereu la tine-am coborât.

Să știi că Eu iubesc a ta ființă,
Pe Golgota în palme te-am săpat,
Să nu fii tristă astăzi pe cărare,
De gândul ce mereu te-a frământat.

Chear de-ai fost ținta celui ce răcnește,
Eu scutul tău mereu am devenit,
Și vorbele din gura lumii rele,
Tot Eu sunt Cel ce-odată le-am oprit.

Ți-am dat și vindecarea mea divină,
Când cei din jur mereu te-au judecat,
Ridică-ți tu și azi în întristare,
Privirea cum atunci ți-ai ridicat.

Tu fiică roditoare-n a ta viață,
Puterea mea tu ai văzut mereu,
Și ai s-o vezi... să știi... și mai departe,
Cât e de mare... căci sunt Dumnezeu.

Tu ești în planul Meu de mântuire,
De dinainte zile ca să ai,
Așează-te și azi la poala crucii,
Cum pân-acum mereu fiică stăteai.

Eu nu voi sta nicicând în nepăsare,
Nicicând Eu pentru tine nu am stat,
Mereu Eu voi lupta și mai departe,
Cum toată viața ta Eu am luptat.

Încrede-te cum ai crezut întruna,
Și fii smerită cum ai fost mereu,
Tu bucură-te în necazul vieții,
Că pentru tine luptă Dumnezeu".