Nu fi trist

Nu fi trist... tristețea este, un pahar atât de-amar,
Lasă dragostea frățească, să dărâme-orice hotar,
Lasă inima să spună, toată apăsarea grea,
Ea să bată mai departe, va putea... tu vei vedea.

Nu fi trist... deschide gura, las-a ta durere azi,
Ca să fie aruncată, și mai las-al tău obraz,
El de lacrimi să se umple, plangi când ție-ți este greu,
Sprijin ție-ți este Domnul, dar să știi, îți sunt și eu.

Lasă rana ta deschisă, să îți vină-n ajutor,
Cel ce ruga îmi ascultă, prin al Duhului fior,
Îți va da eliberare, din durerea ce o ai,
Tu apleacă-ți astăzi fața, pe-al meu umăr, plangi și stai.

Nu te-ascunde-n suferință, Domnu-n biblie-a lăsat,
Ca să plâng cu tine frate, când adânc ești întristat,
De vei vrea și bucuria să o-mparti... va fi frumos,
Dar azi vreau să plâng cu tine, că-mi ești frate în Hristos.

Vei vedea... va fi mai bine, de lași ca durerea ta,
Să o duc și eu cu tine, ea nu te va mai durea,
Să nu spui că tu ești tare, și o duci singur pe drum,
Nu ești singur, lângă tine-i al meu umăr chiar și-acum.

Și-a mea gură-ntruna strigă, inima-mi plânge mereu,
Pentru tine iubit frate, mijlocind la Dumnezeu,
Nu sunt astăzi lângă tine, nu privi... nu vei vedea,
A mea față, tu privește numai în inima ta.

Nu voi tace niciodată, știu că nu va fi ușor,
Dar am o nadejde vie, ce-ți va fi ție-ajutor,
Știu că ruga ce-i strigată jos la cruce... va chema,
Acea mână perforată, care te va mângâia.

Nu-asculta șoapta străină, să nu spui durerea ta,
Lasă astăzi vindecarea, să coboare căci ar vrea,
În a ta inimă tristă, ca să lase-n viorare,
Pe deplin din untdelemnul, ce aduce vindecare.

Ooo... de-ai înțelege astăzi glasul care ți-a vorbit,
Ți-ar fi calea mai ușoară, înspre ținta ce-ai pornit,
Descrețește-ti astăzi fruntea, inima deschide-acum,
Vei simți o pace sfântă, ce o vrei pe-al vieții drum.

Să nu fii cu nepăsare, la cuvântul auzit,
Să ei bine azi aminte, cineva azi ți-a vorbit,
Lasă-ți inima-ntristată, goală... ca să pună-n ea,
Ale tale vii dorințe, le-auzit din slava Sa.