Nu fi-ncet la ascultare

Nu fi-ncet la ascultare,
De n-o ai in viața ta,
Sus... la marea sărbătoare,
Loc la ea nu vei avea.

Nici pe străzile de aur,
Fără ea nu vei păși,
Doar acei ce îl ascultă,
Pe Isus... în cer vor fi.

Nu fi-ncet la fapte bune,
Fii lângă acel sărman,
Lângă văduva-ntristată,
Lângă cel ce e orfan.

Fapta bună-ți va aduce,
O cunună într-o zi,
Una cea mai strălucită,
Care nu va vesteji.

Nu fi-ncet nici în urcare,
Și în ea nu ațipi,
Fiul Omului apare,
Gata fii a-l întâlni.

Cu podoabele alese,
Să fii înfrumusețat,
Cu iubire, cu sfințire,
Să fii vrednic de-nălțat.

Fii încet doar la mânie,
Să nu cazi sub jugul ei,
Care este dus spre moarte,
De acei care sunt răi.

Graba ta să fie-n toate,
Doar pentru-a te pregăti,
De un zbor spre cer cu Domnul,
Care nu știi când va fi.

Nu fi-ncet în pregătire,
Fii într-una chibzuit,
Ca și cele cinci fecioare,
Care nu au ațipit.

Iată Mirele apare,
Tu spre El grăbit să fii,
Graba să o ai mai mare,
Te așteaptă vremuri vii.
Amin