Nu există o mai mare bucurie

Nu există o mai mare bucurie-n viața mea,
Decât cea în orice clipă, eu pe Tine-a te avea,
Căci cu Tine Doamne sfinte, este totul mai frumos,
Să rămâi mereu în toate, preamăritule Hristos.

Să rămâi în ale mele, dimineți pline cu soare,
Și în serile ce mie-mi dăruiesc a lor răcoare,
Și în nopti, dar și în zile ce sunt toate de la Tine,
Să rămâi în ele Doamne, doar așa îmi va fi bine.

Orice pas numai cu Tine, el să-mi fie azi făcut,
Singur mă va duce Doamne, într-un timp necunoscut,
Fii lumina mea... izvorul, ce vre-o dată nu-i secat,
Căci o sete azi de Tine, mă usuc-așa îndat.

Și când obosesc Isuse, mă adăp din apa vie,
Nu există o mai mare-n viața mea azi bucurie,
Căci mereu te am pe Tine, și prezența Ta divină,
Ea îmi face a mea viață, doar de Tine astăzi plină.

Nu există o mai mare împlinire... decât eu,
Să fiu cel ales din lume, pentru Rai... de Dumnezeu,
Să fiu scos din întuneric, la lumina lui Isus,
Și să știu că merg acasă, că eu am o casă sus.

Să fiu scos și din păcatul, de care am fost iertat,
Și cu sângele ce-odată, l-ai vărsat sfânt Împărat,
Azi să fiu spălat de toate, relele ce le-am făcut,
Ca să am o împlinire de când eu te-am cunoscut.

Și o am... căci Domnul păcii, Domnul mântuirii mele,
De când eu te am pe Tine, vremurile nu-mi sunt grele,
Tot cea fost mai bun din Tine, mie Tu mi-ai dăruit,
Ca în viața mea cu Tine, să mă simt eu împlinit.

Mi-ai dat dragostea ce mie, mi-a lipsit jos pe pământ,
Ai lăsat pacea divină-n inimă dar și în gând,
Mi-ai dat cerul, mi-ai dat viață, pieptul Tău pernă să-mi fie,
Și aceste dăruite, ele sunt o veșnicie.

Nu există o mai mare, bogăție pe pământ,
Decât o comoar-aleasă, și ea este... Tu Domn sfânt,
Am găsit-o căci de Tine-i hotărât ca Doamne eu,
Ca să mă numesc în viață, fiu născut din Dumnezeu.