Nu ești singur

Spui mereu că nu-i cu tine suflete de gând zdrobit,
Că ești singur tu pe lume, și de Domnul părăsit,
Spui mereu că nu mai are, nici un rost să lupți pe drum,
Că ești lepădat se-aude, la urechea ta... și-acum.

Spui că rostul tău în viață, nu mai are el un rost,
Spui că Domnul nu mai este, cum ai vrea... sau cum a fost,
Spui c-a ta durere n-are, ea un leac pe-acest pământ,
Ți-ai pierdut chiar și credința, că o are-n cerul sfânt.

Ești mereu sub apăsare, aruncându-ți înapoi,
Gândul și a ta privire, în mocirlă și noroi,
Spui că astăzi oboseala, ce în luptă te-a cuprins,
Ți-a dat ție și un nume, acel nume de învins.

Spui din zorii dimineții, până în apus de soare,
Că în viață nu ai parte, de-a Lui milă și-ndurare,
Că iubit nu ești de Domnul, că tu astăzi ești uitat,
Dar creștine, oare unde-aceste toate-ai învățat.

Unde-n biblie îți spune, de tu calci pe urma Lui,
Pe această cale-ngustă, tu vei fi a nimănui,
Unde scrie că Stăpânul, pe acei ce îi iubește,
În necaz sau suferință, El îi uită-i părăsește.

Unde ai găsit că spune, că ești singur pe pământ,
Sau că n-are leac durerea, celora ce astăzi plâng,
Sau că Domnul azi e unul, mâine El va fi schimbat,
Azi te știe... te iubește, mâine vei fi lepădat.

Tot ce spui, sunt numai șoapte, ce le-asculți... ce le primești,
Tot ce spui, niciunde-n cartea, ce-a lăsat-o... nu găsești,
Tot ce azi gândești creștine, nu e de la Dumnezeu,
Sunt acele negre șoapte, ce-s șoptite de cel rău.

Tu oprește-te o clipă, căci ești cel care cobori,
Și privește-n sus... spre ceruri, vei vedea... nu-s numai nori,
Vei vedea cine-i cu tine, vei vedea că El mereu,
Neschimbat în bunătate a rămas cu tine-n greu.

Doar să îți întinzi o mână, și nădejdea-n El să-ți pui,
Vei simți a Lui iubire, și că ești a nimănui,
Nu vei spune niciodată, căci cu tine va rămâne,
Duhul Celui ce e veșnic, de te-ncrezi în El creștine.

De vei face a Lui voie, vei vedea a Sa lucrare,
Vei vedea și înțelege, mila Lui cât e de mare,
Vei vedea cine pe tine, la-nchinare te-a adus,
Ca să pui o întrebare... de te-a părăsit Isus.

Vei vedea cine-ți deschide, ochii tăi de dimineață,
Vei vedea cine-ți aduce, razele blânde pe față,
Tu ai prețui valoarea, clipelor de pe pământ,
Căci și ele sunt acele, dăruite de Cel sfânt.

Nu lăsa să te mai bată, adierea clătinând,
A ta inimă-ndoită, dar și-ngânduratul gând,
I-a-ți avânt spre Cel ce-ntruna, te-a iubit și te iubește,
Pe acei ce îl urmează, El nicicând nu-i părăsește.