Nu ești învins de ai credință

Nu ești învins de ai credință,
Dacă tu astăzi o hrănești,
Doar din cuvântul ce coboară,
Din slăvile ce sunt cerești.

De o adăpi doar din izvorul,
Din stânca vieții izvorât,
De vei rămâne jos la cruce,
Tu nu vei fi cel doborât

Răpus nicicând de oboseală,
Pe calea-ngustă nu vei fi,
De crezi în Dumnezeu... putere,
Tot de la El tu vei primi.

Te va-ntări în orice vreme,
Zdrobit tu nu vei fi de greu,
De-l vei lăsa pe El în față,
Va ușura El greul tău.

În luptele des întâlnite,
Învins vre-o dată nu vei fi,
Căci luptă-n ele numai Domnul,
Din ele te va izbăvi.

Tu doar păstreaz-a ta credință,
Sub cer de un miros plăcut,
Și dragostea mereu să-ți fie,
Cum este cea de la-nceput.

Rămâi sub adăpostul verde,
Nicicând tu nu vei ofili,
Acel ce aripa-și întinde,
E Cel ce te va ocroti.

Tu nu vei fi învins vre-o dată,
Căci fiu de Dumnezeu tu ești,
Moștenitor al veșniciei,
Și viața tu o moștenești.

Nu ești învins de ai nădejde,
Îți duce gândul la un mal,
Dar și speranța te va trece,
Pe mare azi de orice val.

Dar de iubești... tu niciodată,
Căzut pe cale nu vei fi,
Pe pieptul Celui viu și veșnic,
Tu la sfârșit vei odihni.
Amin