"Nu eşti bun chiar de nimic!"

Să nu spui nici celui mare,
Să nu spui nici celui mic
Vorba cea distrugătoare:
"Nu eşti bun chiar de nimic!"
Niciodată, niciodată
Să n-o adresezi cuiva,
Căci precum e o săgeată
Tot aşa este şi ea!
Se înfige-adânc în suflet,
Chiar din fragedă pruncie
Generând tristețe, plânset,
Lăsând inima pustie! ...
Anii trec, copilul creşte
Dar povara de cuvinte
Tot mai mult îl istoveşte,
Tot mai mult îi sună-n minte:
"De nimic nu eşti în stare,
Nu eşti bun chiar de nimic!"
(Vorbele ucigătoare
Ce le-a auzit de mic... )
Şi încearcă să-şi croiască
În zadar drumul în viață,
Că-l ajunge şi-l răpune
Vorba veche, ucigaşă! ...
-Cum de nu-şi găseşte calea?
-Cum de nu are speranță?
-Unde-i binecuvântarea?
-Cum de nu răzbeşte-n viață?
Te mai miri tu drag părinte
De odraslă? . . Dar nu ştii? . .
Cât a fost mic ce cuvinte
I-ai tot spus tu, zi de zi? . .
Frații mei, surori în Domnul,
Copilaşilor le spuneți
Că prin Cel ce-i viu, pot totul,
Prin Isus, prin al Său Nume!
Să v-audă copilaşii
Doar că-i binecuvântați,
Să îşi simtă siguri paşii
Şi să îi încurajați!
Niciodată nu le puneți
Alte nume, dragi părinți,
Căci n-aduc nici roade bune
Şi nici viitor de sfinți...
Pentru ei sunteți modele
Căci învață de la voi
Fiți exemple-n toate cele,
Puncte de reper, eroi!
Nu spuneți nici celui mare,
Nu spuneți nici celui mic
Vorba cea distrugătoare:
"Nu eşti bun chiar de nimic!"
Frații mei, surori în Domnul,
Fiți cu-adevărat părinți,
Pentru-ai voşti copii dați totul
Şi-i purtați în rugi fierbinți!
Ca în ziua minunată
Să zburați cu toți spre cer,
Nelăsând jos pe nici unul
Pentru-osândă şi infern!