Nu ești bogat prin tot ce ai

Ni ești bogat prin tot ce ai
autor. Diana G. U.

Nu ești bogat prin tot ce ai,
Ci prin ce-ai strâns în tine,
Căci drumul spre cerescul Rai,
Deschis e prin suspine.

​Nu aurul ce-l strângi trudind,
Îți va deschide poarta,
Ci grija pentru cel flămând,
Și cum ți-ai dus tu soarta.

​Căci ruga spusă-n ceasul greu,
E scara cea mai dreaptă,
Te duce ea spre Dumnezeu,
Ce-n pragul Lui așteaptă.

​Iar lacrima ce-a curs curat,
Pe obraz în suferință,
E mirul cel mai luminat,
E bobul de credință.

Nu-ți sunt averile de-ajuns,
Să ai și veșnicia,
Ci dorul care stă ascuns,
Și-n suflet, bucuria.

​Căci nu prin slava lumii treci,
Spre marea sărbătoare,
Ci prin iertările ce-ai dat,
La cel ce-ți stă în cale.

​Iar când la urmă vei privi,
Spre tot ce-a fost sub soare,
Vei înțelege-n acea zi,
Că viața-i trecătoare.

​Deci pleacă-ți fruntea mulțumind,
Pentru ce-n dar ți-a dat,
Chiar și prin lacrimi și prin vânt,
În har sfânt te-a purtat.

La brațul Lui când tu vei fi,
Sărman de-această lume,
Vei ști că drumul greu trudit,
E doar deșertăciune.

Așa că mulțumește-I azi,
De tot ce te-a durut,
Căci fără răni ai fi căzut,
Tu nu ai fi crescut.

Deci pune-ți viața-n palma Lui,
Ca pe un dar deplin,
Numai comorile cerești,
E drum spre loc divin.

​Căci bogăția ce-o vei lua,
Când fi-vei în mormânt,
E doar iubirea, numai ea,
E drum spre un locul sfânt.
Amin