Nu este noapte-n lume

Nu este noapte-n lume, atât de-ntunecată,
Să poată sta-mpotriva, lumini-adevărate,
Există-o rază sfântă, ce nu se lasă stinsă,
Lumina ce nu poate, să fie ea cuprinsă.

Ea intră lin în inimi, zdrobite de durere,
Atinge răni ascunse, și le preface-n miere,
În bezna cea mai rece aprinde-un foc ceresc, Și schimbă plânsul tainic în cântec îngeresc.

Când pașii ți se pierd, și drumul nu-l mai știi,
Ea-ți este călăuză prin nopțile târzii,
Îți șterge grea povară, și-ți dă nou început,
Din lacrimi face rouă, pe sufletul căzut.

Când inima ți-e frântă, și glasu-ți este mut,
Ea-ți cântă mângâierea, ca să învii din lut,
Îți leagă răni în taină, cu har Dumnezeiesc,
Și-ți dă din nou putere, să mergi spre loc ceresc.

Nu este întuneric, să biruie lumina,
Nici noapte fără capăt, când Domnu-i rădăcina,
Căci din iubirea vie, se naște-al vieții rost,
Și pentr-un suflet frânt, El este adăpost.

Rămâi dar în lumină, chiar de te simți căzut,
Căci harul te ridică, din tot ce ai pierdut,
Și-n raza Lui curată, ce veșnic va domni,
Vei învăța că noaptea, nu poate birui.

Chiar dacă valul vieții, te-apasă neîncetat,
Și cerul pare-nchis, iar visu-i sfărmat,
Lumina nu se-ascunde, nici nu te părăsește,
În taina suferinței, mai tare strălucește.

Când umbra te-nconjoară, și totul pare stins,
Ea arde mai puternic, ca focul neânvins,
Îți spune-n șoaptă lină: „Nu ești uitat nicicând”,
Și-ți pune iar speranța, în inimă crescând.

Lumina nu-i doar cale, ea însăși e trăire,
E inima ce bate, doar pentru mântuire,
Și cine o primește, chiar frânt și rătăcit,
Salvat va fi-n lumină, și-n veci nebiruit.

Ea poate fi suflarea, ce naște orice drum,
Izvor de viață sfântă, în tot ce e mai bun,
Din ea se naște clipa, și tot ce e curat,
Și fără ea, pământul, ar fi sloi înghețat.

Lumina e iubirea, ce nu știe sfârșit,
Mereu se dăruiește, și celui rătăcit,
Îmbracă-n caldă pace, și iartă neîncetat,
În inima rănită, aprinde cer curat.

Deci nu te teme-n noapte, privirea ți-o ridică,
Căci dragostea divină, alungă orice frică,
Lumina Lui e semnul, că ești mereu iubit,
Un far spre veșnicie, un dor neobosit.
Amin