Nu e greu în timp cu soare

Nu e greu în timp cu soare,
Domnului să-i mulțumești,
Greu e printre nori spre ceruri,
Și-n furtuni ca să privești.

Greu este ca mulțumire,
Să-i aduci Lui în necaz,
Sau atunci când nu se-oprește,
Lacrima de pe obraz.

Nu e greu în vremuri bune,
Bucuros să fii mereu,
Ci atunci când bucuria,
Ea dispare-n ceasul greu.

Zâmbetul când e doar planset,
Este greu ca să pășești,
Bucuros pe drumul vieții,
Când ești trist să și zâmbești.

Nu e greu în timp de pace,
Să fii bun, plin de iubire,
Este greu în suferință,
Ca să fii tu o zidire.

Este greu ca în bătaia,
Ce-i adusă ea de vânt,
Să rămâi tot în picioare,
Pe-acest drum mereu luptând.

Nu e greu să fii statornic,
Când furtuna e oprită,
Când de vânt a ta ființă,
Ea pe cale-i ocolită.

O statornicie este,
Una ce-i adevărată,
Marea cand ridică valuri,
Dar ființa-i nemișcată.

Azi un glas din cer coboară,
Și ne spune... acest greu,
El de astăzi să ne fie-n,
Mulțumire tot mereu.

Chiar de-s norii sus pe ceruri,
Sau furtuna dacă bate,
Mulțumiri așteaptă Domnul,
Ca să fie înălțate.

Nu în vreme doar cu soare,
Sau în timpul doar frumos,
Și în cel cu multă ploaie,
Și în cel anevoios.

Și în cel de suferință,
Noi doar să îi mulțumim,
Celuia ce ne-a dat viață,
Mulțumiri să-i dăruim.