Nu e drumul către ceruri

Nu e drumul către ceruri
autor. Diana G. U.

Nu e drumul către ceruri, printre stele călătoare,
Nici prin umbre rătăcite, fără rost și alinare.

Nu e calea printre visuri, ce se sting fără ecou,
Nici prin doruri ce apasă, și se pierd mereu din nou.

Nu e drumul nici prin lume, sau plăcere trecătoare,
Nici prin goana după lucruri, ce nu au nici-o valoare.

Ci e liniștea din suflet, blândă, vie și curată,
Unde inima iubește, calea cea adevărată.

E o cale fără noapte, fără teamă, fără grabă,
Unde clipa se așază, ca o binecuvântată slavă.

Ea nu este scrisă-n stele, nici în semne de afară,
Ci în taina ce răsare, când tăcerea te-nconjoară.

Nu e drum ce-l vezi cu ochii, nu cu mintea-l poți cuprinde,
Ci-l găsești când lași orgoliul, și lumina te cuprinde.

Nu-i urcuș fără cădere, nici izbândă fără rost,
Dar prin tot ce doare-n tine, crești mai viu decât ai fost.

Și ajungi, fără de veste, la hotar plin de tăcere,
Unde nu mai cauți sensul, în vre-o altă mângâiere.

Unde dorul nu mai arde, nici povara nu te-apasă,
Se coboară pace sfântă, ce în suflet se revarsă.

Nu mai cauți fericirea, risipită-n depărtare,
Cea divină curge-n tine, ca o vie alinare.

Și-nțelegi că drumul tainic, mereu urcă, nu coboară,
El te duce mai aproape, de o dulce primăvară.

Căci acolo unde pacea, își așterne blând veșmânt,
Cerul nu mai e departe, îl trăiești chiar pe pământ.

Nu mai vrei să schimbi destinul, nici să fugi de încercare,
Căci înveți că orice clipă, are rost și vindecare.

Nu mai strigi spre depărtare, după semne sau minuni,
Le găsești în taina vieții, și în pașii cei mai buni.

Nu mai porți povara zilei, ca pe-o cruce apăsată,
Ci o lași să se topească, în lumina necreată.

Și pășești ușor prin lume, fără teamă, fără grabă,
Cu credința vie-n tine, ca o liniște ce leagă.

Iar când norii se adună, și-ți încearcă iar puterea,
Nu mai cazi, ci vezi în umbră, cum lucrează mângâierea.

Nu mai vezi doar întâmplarea, în tot ceea ce trăiești,
Ci un sens ce te îndrumă, chiar și-atunci când obosești.

Nu te lași purtat de teama, de ce nu ai cunoscut,
Căci în ea găsești răspunsul la-ntrebări ce te-au durut.
Amin