Nu dispera în clipa încercării

Nu dispera în clipa încercării,
Stai sus pe stânca unde-ai fost tu pus,
Căci în acele clipe... disperarea,
Ea nu-ți va ridica privirea-n sus.

Să nu te-ascunzi în umbra suferinței,
Tu inima să nu ți-o-nchizi nicicum,
Înaintează numai prin credință,
Pe-al mântuirii azi creștine drum.

Nu dispera pe marea tulburată,
La cârma bărcii cheamă-l pe Isus,
El peste mări și valuri te va duce,
La malul ce se vede în apus.

În vremea ce-i o grea amărăciune,
Nădejdea vie să o ții mereu,
Mai rabdă în tăcere căci creștine,
La capăt te așteaptă Dumnezeu.

Nu dispera în timp de tulburare,
În nopțile ce-ți sunt fără sfârșit,
Căci în curând El vine, și apare,
Din nou al biruinței răsărit.

Sub nori de gânduri nu-ți gasi oprirea,
Căci izbăvirea-i după ei mereu,
De vântul ce-i pornit nu-ți fie teamă,
Căci teama vine doar de la cel rău.

Ridică astăzi mânile spre ceruri,
Căci glasul lor de El e auzit,
Să nu lași disperarea în tăcere,
Să te zdrobească-n drum spre infinit.

Căci infinitul este Cel ce-i veșnic,
Acel ce îți cunoaște starea grea,
Apleacă-te în tine și rostește,
În toate să se facă voia Ta.