Nu dispera

Nu dispera când greul te apasă
Și să nu cazi de oboseală-nfrânt!,
Căci nici o umbră nu-i mai luminoasă
Și nici un deal nu-i mai ușor,urcând.

Nu-ți pierde-n încercare-a ta nădejde!
Nu-ți umple inima de-amarul ei,
Căci încercarea-i pentru curățire,
Nu ca să spulbere copiii Mei.

Când greul te apasă mult prea tare
Și simți că sub povară ai căzut,
Rămâi statornic,căci în încercare,
Numai Isus te știe cel mai mult.

El mâna și-a întins-o să te-ajute
Și greul și povara vrea să-ți ia.
Rămâi pe Stâncă,căci numai în lupte-s
Învingători și-nvinși,alăturea.

De stai departe de Acel ce poate,
Ca-n luptă să te-ajute necurmat,
Să știi că numa'-atunci le pierzi pe toate
Și ești învins,trântit jos în păcat.

Chiar dacă crezi adesea-n disperare
Că ai căzut și-acum ești părăsit,
Să-I mulțumești că-n orice încercare,
El te-a iertat și-apoi ,te-a mântuit!

„Căci Eu fac rana și tot Eu o vindec,
Alăturea noi suntem amândoi,
De-aceea,te ridică și fi tare!
Și-nvinge-n luptă,nu sta în nevoi!

Te roagă cu-ndrăzneală și ia arma credinței!
Nu sta nepăsător,tăcând când ești lovit,
Căci Eu sunt Domnul,Domnul biruinței
Acel ce te iubesc pân'la sfârșit.

De ce ți-e inima atât de tulburată,
De ce o parte-ncerci să o ascunzi?
Tu astăzi să Mă chemi,ca niciodată
Și-n rugăciuni,răspuns o să auzi!

Smerenia-i podoaba Casei Mele.
Mândria,doar de Min'te-a depărtat.
Ascultă-Mă și vei vedea că-n rele
Doar cei ce-s nestatornici au picat.

Rămâi smerit și urcă-te pe Stâncă,
Acolo să vorbim noi amândoi!
Și nu te-ntoarce-n groapa cea adâncă,
Ci-ngenunchiați,căci Eu voi fi cu voi!”