Nu am meritat!(marturie)

N-am meritat decit osinda,
N-am meritat decit dispret,
N-am meritat decit rusinea,
Cu-atit mai mult,
Al jertfei pret!

Ce merit am avut in ochii Tai?
Macar ca ma vedeam nevinovata,
Si ce valoare am,o,Doamne ,eu,
Ca in trecut eu m-am numit ateu?

Nu Te stiam,nu Te vedeam,
Si nu credeam in Tine.
Atunci de ce nu m-ai lasat sa pier in nestiire?
De ce atit de mult am valorat
In ochii Tai,Stapine?

Sunt doar un om neputincios,
Un rob netrebnic,
De ce dar din noroi m-ai scos?
De ce din lut,
Tu ai facut un vas atit de pretios?
Iar dintr-un rob legat,
Tu ai facut copil de Imparat!

Asa a fost:
In lumea aceasta mare,
Nici nu stiam de ce traesc,
Ma lupt,ma straduiesc...
Ca valul marii,credeam,ca viata se sfirseste:
S-a atins de mal...si nu mai e...

Nu mai credeam,ca dincolo de moarte,
Abea se-ncepe totul.

Aveam valori in viata mea,
Valorile acestea,
Le socoteam deadreptul bune.
Si tot se-aveam,credeam ,ca meritam.
Eram de toate multumita
Si nu stiam defapt,ca-I meritul Cuiva.
Aceluia,ce stapineste toate
Si a vazut viata mea,
Din pintecele mamei mele.
Eram ca bietul Bartimeu,
Pluteam in nevedere.

Iar timpul se scurgea frumos,
In toate am avut izbinda,
Pina cind viata mea s-a-ntors
Cu greul inainte.
Mai mult deatit...
Necaz dupa necaz,dureri peste durere.
Viata-mi divenise un cosmar,
Iar dincolo de el,nu mai vedeam hotar...
De ce ?Nu-ntelegeam!

Ma socoteam nevinovata,dreapta:
Un bun copil pentru parinti,sotie rabdatoare...
Eram perfecta...
Da...credeam...
Pina cind Tu nu m-ai facut sa inteleg
Ca tot ce-aveam,doar Tu mi-ai dat:
De doua ori de moarte m-ai scapat,
Mi-ai refacut familia distrusa.

E-adevarat ca-n greutati,
E mai usor la viata sa privesti.
Asa si eu am inteles tot rostul vietii mele.
Da,fara Tine,totul e un scrum,
Cu ale mele mari valori,
Cu merite,cu fapte...

De-aceea Te intreb,o,Doamne,
Ce totus bun Tu ai gasit in mine,
Ca m-ai luat in brate si lacrima mi-ai sters?
Ca pentru mine,doar o pacatoasa,
Tu ai platit asa un mare pret?

Acum mi-e clar raspunsul si fapta Ta,o,Tata,
Din dragostea cea mare Tu Fiul L-ai jertfit,
Tu m-ai iubit ,Isuse,chear daca-s pacatoasa,
C-apoi sa ma sfintesti si sa ma faci Al Tau.
Ce dulce e iertarea si plinsul pocaintei,
Atunci eu am gustat,si-am inteles ce bun esti Tu.

Te laud Doamne si ma-nchin
Ma prabusesc in fata Ta.
Nu am cuvinte sa exprim ce simte azi inima mea.
Eu Te iubesc si-Ti multumesc
Cu-ntreaga mea fiinta,
Tu tot trecutul mi l-ai sters,
Nu m-ai lasat sa pier in nestiinta.

Am fost zdrobit,-m-ai linistit!
Am fost cazut,-m-ai ridicat!
Ma scufundam,-Tu m-ai salvat!
Muream,-dar Tu m-ai inviat!
Si viata vesnica mi-ai dat,
Atunci cind,eu,"nevinovat"-
Mergeam spre iad!!!

Amin.