Nu ai fost vre-o dată singur

Nu ai fost vre-o dată singur, și nici nu vei rămânea,
Lângă tine-ntotdeauna, strălucește azi o stea,
Cea care demult... odată, sus pe cer a răsărit,
De atunci nu are-odihnă, ea nu are asfințit.

Nu ești singur nici-odată, nu ai fost nici nu vei fi,
În ascuns ea pentru tine, luptă steaua zi de zi,
Ea îți este alinare, este mangaierea ta,
Ea îți dă mereu putere, ca să poți înainta.

Nu ești singur niciodată, chiar când spui că singur ești,
Se coboară Împăratul, slăvilor ce-s vii... cerești,
El te urcă pe-a Sa mână, și la pieptul Său mereu,
Te așează căci de-acolo, nu te smulge cel ce-i rău.

El te scoate la lumină, îți dă din puterea Sa,
Te hrănește din cuvântul, care te va mângâia,
Te va duce la izvoare, care sunt acele vii,
Ca pe drumul către viață, în picioare să rămâi.

Tu nu ești vre-o dată singur, lângă tine-i Dumnezeu,
El ți-aduce izbăvirea, ce o ceri tu azi mereu,
Nu descuraja... El... Domnul, nicicând nu te va lăsa,
Căci pe Golgota, pe cruce, te-a săpat în palma Sa.

Nu ești singur tu pe cale, căci de sus și-a ațintit,
Înspre tine-a Sa privire, ca să fii mereu păzit,
Și-a dat viața pentru tine, și de-atunci nicicând n-ai fost,
Singur tu în astă lume, sau în ea făr-adăpost.

De singurătate ție, teamă astăzi să nu-ți fie,
E cu tine Împăratul, celor ce-s în veșnicie,
De-ai ales azi drumul vieții, singur nu vei fi pe El,
E cu tine-ntotdeauna, Mirele Emanuel.