Nostalgii de toamnă

Nostalgii de toamnă...

Invinsu-m-ai din nou frumoasă toamnă,
Aramă fremătândă sub valul de lumină,
In stropi mărunţi pustiul înfloreşti,
Singurătăţi tu umpli şi ochii odihneşti.

Revii, tu nu te laşi înfrântă de zenit,
Mănunchi de raze calde din vară-ai arvunit,
Pe văile din suflet te răspândeşti curând,
Mai galbenă ca mierea din fagure curgând,

De fiecare dată înmoi penelu-n inimi
Mai adânc, cu miezul cel de calde azimi,
Tu frăgezeşti culoarea pe ultimile flori,
Şi-n hora bucuriei mă prinzi cu dulci fiori!

De dincolo de nouri o ploaie mai trimiţi,
Să-ţi fie căpătâi, să-ntârzie şfârşitu-ţi,
Pe foşnetul de frunză îndată tu mă chemi,
Apusul sângeriu să-ţi leg de alte vremi...

Sub grind înalt cu umbre tot mai largi,
În freamătul albastru din nourii nostalgi,
Pui pază înserării la ziua tot mai scurtă,
Trimiţi bătrânei salcii un graure s-o-ncânte,

Grea bolta e de roadă şi-ncepe ca să ningă,
Cu frunza tot mai rară picatată în rugină,
Jos pui podoaba verii şi-alergi despletită
Târziu prin mesteceni, cu haina-ţi cernită!

Veşmântul îţi calc vinovat, un zâmbet amân,
Cu inima-mi plină dator şi ţie-ţi rămân,
Păstra-voi plin urciorul şi cu sigiliu pus
Pe pragul altei toamne prinosul să îmi las...

In toamna mea frumoasă cu rod de albe perle
Trezit de roua rece prin frunzele-ţi rebele,
Sub blânda-ţi sărutare mi-am scuturat petala
Şi-a renăscut izvorul din zestrea sa natală,

Bogat sunt eu în gânduri şi dăruit de Domnul,
Smerit să-L văd în toate, El este artizanul
Şi-mi plec din nou genunchiul de dorul unei zile,
Când pretrecut de toamne voi poposi la stele...

16.09.2009