Noi nu murim

Noi nu murim, am fost chemați pe nume
Şi-n fire de lumină ne-nălțăm,
Mereu mai vii, ne depărtăm de lume
Şi-n drum spre cer ne binecuvântăm.

Am fost cândva copii la trup şi minte,
Apoi am prins putere şi-am crescut;
Ne-au dăruit părinții-nvățăminte
Şi-ntr-un târziu şi dânşii ne-au pierdut.

Am tot luptat să ținem lamp-aprinsă
Şi ne-am trezit cu ea sub oboroc;
Ne-am vrut cuprinşi de dragoste nestinsă,
Dar am ajuns cu vrajba la un loc.

Şi câte n-am făcut spre rău, nu bine,
De câte ori nu ne-am crezut pierduți!
Descurajați sub zările senine,
Iertați, primiți, străini şi abătuți.

Am rătăcit cu fapta şi cu gura,
Şi câte le-am greşit fără ştiință!
Dar, vă rugăm, nu luați învățătura
Decât de unde scrie „pocăință”!

Noi am făcut un legământ odată
Şi-nscrisu-acesta spune că răzbim.
Avem jug bun şi inima-nsemnată
Şi în curând o haină nepătată
Ne va-mbrăca spre cer. Noi nu murim.