Noapte de mai

NOAPTE DE MAI
Stau în pridvorul casei, natura este vie,
Cu gândul rătăcesc, sunt în copilărie,
Eram o inocentă, naivitate aparte,
Trăiam feeric viața, trăiam prin orice carte.
Visam cu primăvara, eram o visătoare,
Călătoream cu gândul, eram o călătoare,
Vedeam imaginar, citeam chiar printre rânduri,
Visam și în visare eu mă pierdeam în gânduri.

Stau în pridvorul casei, mă îmbată liliacul,
Prin păr și la ureche mai zumzăie gândacul,
E doar o găinușă, gândacul lunii mai,
De vrei s-asculți un greier, eu te invit să stai,
Îți dau un șal pe umeri, căci încă e răcoare,
Dar vântul e plăcut, are miros de floare,
Se duce primăvara, dar Dumnezeu ne-a dat,
În nopțile de mai, timp bun de cugetat.

Miros de lămâiță și tril de rândunică,
Mă simt plăcut afară și nu îmi este frică,
Înalț o rugăciune, prin rugă mulțumesc
Pentru natura toată, ce pot să îmi doresc,
Decât să stau tăcută, cu gândul să mă duc
În alte galaxii, dar nu rămân năuc,
Călătoresc cu gândul, este frumos afară,
Mă bucur că trăiesc o altă primăvară.
Emilia Dinescu