Nimeni nu-i ca Tine Doamne

Nimeni nu-i ca Tine Doamne,
Pe niciunde n-am văzut,
O iubire mult mai mare,
Cum Tu mă iubești de mult.

Alungat de pretutindeni,
Eu am fost Isus mereu,
Însă niciodat de Tine,
Căci Tu ești un Dumnezeu.

Nimeni n-are o mai multă,
Milă cum Tu ai avut,
Când din cioburile multe,
Ai făcut un vas de lut.

Ai dat munții la o parte,
Ai deschis cerul sublim,
Ca să te cobori la mine,
În durere cu alin.

Ai ales ca într-o vreme,
Lângă mine să oprești,
Să rupi lanțurile grele,
Viață ca să-mi dăruiești.

Ai ales ca să lași pace,
Umbrele când tulburau,
Sufletul târât prin vale,
Alții când batjocoreau.

Ai ales sa-mi dai lumină,
Noaptea iarăși când venea,
Ca în viața mea să vadă,
Cei din jur doar slavă Ta.

Să se vadă a Ta mână,
Și lucrarea ce-ai făcut,
Din a lumii pribegie,
Când m-ai scos căci Tu m-ai vrut.

Nimeni nu-i ca Tine Doamne,
Și nicicând nici nu va fi,
Doar Tu ești Acel mai mare,
Toate Tu le poți domni.

Ai închis adâncul care,
El în lanțuri m-a legat,
Dar și gurile deschise,
Pietre ce au aruncat.

Am văzut a Ta putere,
Eu pe drum în viață mea,
Căci Tu mi-ai ieșit în cale,
Doar din bunătatea Ta.

Ai oprit puteri străine,
Ce-nspre moarte mă-mpingeau,
Să te laud azi pe Tine,
Și mărire să îți dau.

Nimeni nu-i ca Tine Doamne,
Doar Tu sfânt ești sfânt, ești sfânt,
Din iubire eu cu Tine,
Am făcut un legământ.

Tu mi-ai dat acea nadejde,
Că noi ne vom întâlni,
Ca o-ntreagă veșnicie,
Unde azi ești noi vom fi.

Nimeni nu-i ca Tine Doamne,
Unul peste toate ești,
Cerurile și pământul,
Doamne Tu le-mpărățești.

Altul n-am găsit vre-o dată,
Pe oriunde am trecut,
Tu ești Alfa, ești Omega,
Ești sfârșit... și-un început.