Nicodim

Nicodim

Un învățător al legii,
Om de frunte din norod,
A venit la Domnul noaptea
Să guste din sfîntul rod.

Dorea să priceapă taina
Mîntuirii, prin Isus;
Să vadă care-i secretul
De a fi în ceruri, sus.

Atunci Domnul îi vorbește
Despre nașterea din nou
Cum omu-n credință crește
Păzind legămîntul nou.

Doar așa vedea-vei slava,
Marelui, sfînt, Dumnezeu
Dacă-n tine ia ființă
Astăzi, nașterea din nou.

Asta poartă pocăința
Lepădînd orice păcat
Și prin harul de căință,
Poți să fii eliberat.

Doamne! O, ce lucru mare,
Dar eu, parcă nu-nțeleg
Vreau să Îți dau ascultare,
Dar ce cale, să aleg?

Cel ce se naște din apă
Și apoi din Duhul Sfînt,
În cer slava îl așteaptă,
Intră-n noul legămînt,

Nicodim! Tu om de frunte
Acum poți să înțelegi?
Tu și toți acum de-arîndul
Voia sfîntă să alegi

Chiar dacă așa, în taină,
El rămase ucenic...
Și-a intrat cu drag în voia
Și-a-mplinit sfîntul cuvînt...

Haideți azi, și noi, de-a-rîndul,
Trăind nașterea din nou,
Să pășim cu toți în harul,
Și planul lui Dumnezeu!

Să mărturisim în apă,
O credință-n Cel Prea Sfânt
Și să dăm mereu dovadă,
Că-L iubim pe Cel Prea Sfînt.

Apoi, Duhul să coboare
Și să-Şi pună-amprenta Sa
Întărindu-ne credința,
Pînă la venirea Sa,

Nu cu lucruri pieritoare,
Nu prin goană după vînt;
Mîntuirea e dovada
Umplerii, cu Duhul Sfânt.

Nu știți frați, puțin mai este,
Dar acei ce vor veghea
Vor pricepe tot secretul
De a fi in slava Sa!
amin