Niciun creştin...

Niciun creştin răscumpărat din moarte
Nu va putea vreodată fi răpus.
Cât vrea spre Domnul paşii să îl poarte,
Crezând în jertfa Domnului Isus.

Cohorte de s-ar strânge cu duiumul
Să-i taie calea unde s-ar fi dus.
Deschis întotdeauna îi e drumul.
Crezând în jertfa Domnului Isus.

De i-ar sta-n faţă apa cea mai mare.
Vrăjmaşi-n spate-n răsărit şi-apus,
Îşi va croi un drum direct prin mare,
Crezând în jertfa Domnului Isus.

Şi de ar fi zvârlit in foc şi pară.
Părând că viața, iată, i s-a dus,
El va renaşte nou şi proaspăt iară,
Crezând în jertfa Domnului Isus.

Cum n-a pierit niciun iudeu în mare,
Cum tocul pe cei trei nu i-a răpus.
Nu piere un creştin în încercare,
Crezând în jertfa Domnului Isus.

Credinţa-aude vuietul de ploaie
Când seceta-i stăpânul absolut
Şi vede apele curgând şuvoaie,
Când niciun nor pe cer n-a apărut.

Credinţa-ntoarce fiul de la moarte,
Puterea flăcării o tace scrum.
Astupă gura leilor, desparte
În două marea și-şi croieşte drum,

Pe fugă pune oștile duşmane
Şi bolile le-alungă c-un cuvânt.
Aduce izbăvirea-n încercare,
Dărâmă ziduri groase la pământ...

Întinde-obrazul celui ce-l loveşte...
Sărută palma-arzându-i pe obraz...
Suspină pentru cel ce rătăceşte...
Iubeşte... rabdă... scoate din necaz...

Necazuri, prigonire, strâmtorare,
Primejdii, lipsuri, foame, - ameninţări.
Puterile de-acum ori viitoare,
Făpturi de pe pământ ori chiar din cer,

Vrăjmaşul ce la Domnul duce pâră
Cu lista cea de multe slăbiciuni
Şi care-n cei din juru-i toarnă ură
Ori stinge duhul sfintei rugăciuni,

Înaltul ori adâncul niciodată
Nu vor fi-n stare, după cum e spus,
Să îl despartă pe-un creştin vreodată
De dragostea eternă-a lui Isus!