Nicicând

Nicicând, pe marile ecrane,
Nu vor fi cei curați și sfinți,
Căci ei vor vrea mereu că să înalțe
Pe Domnul lor Isus Hristos, amin!

Nicicând nu vor fi vremi de pace în lume
Atâta timp cât prințul Păcii, Isus,
Mereu e dat tot la o parte,
Mereu înlocuit cu zei păgâni.

Nicicând în inima bolnavă,
Nu va fi liniște decât atunci,
Când Domnul Isus înlăuntru,
Vindecă meteahna prin Cuvânt.

Nicicând în deznădejde-amară a vieții,
Nu îți fă speranțe, nu privi la lut;
Pe Golgota, Hristos ne dă viață,
Plătind cu moartea, noul început.

Nicidecum, un neînsemnat al lumii,
Nu va putea pentru o secunda doar,
A făptui măreața mântuire,
Ce din mormântul gol vorbește iar;

Nicicând, doar o frântură a slovei
Nu va rămâne fără împlinire,
Căci Dumnezeu e credincios când spune:
Eu sunt cu voi pân la sfârșitul lumii.

Nicicum, nu vă mai las o clipă,
Eu Sunt cu voi, vă dau din Pacea Mea,
Mângâietorul las să vă aline
Durerea, până la venirea Mea.