Nici-o lacrimă

Nici-o lacrimă ce curge, pe obrazul întristat,
Nu vă fi ea risipită, Domnul o va strânge-ndat,
Îți va împleti cununa, din suspine și dureri,
Din cuvintele ce ție, ți-au adus aici ocări.

Nici un cântec ce-i de jale, nu va fi de cer uitat,
Va fi cel de bucurie, sus în locul minunat,
A lui jale-ți va fi leagăn, dar și suferința ta,
De prezentă ți-este-n viață, bucuros fii tu în ea.

Nici-un greu ce-l duci prin vale, nu va fi nerăsplătit,
Te conduce greul vieții, unde totu-i infinit,
Unde-s străzile-aurite, apele ce n-or seca,
De iubire, fericire, care nu s-or termina.

Dar din pietrele greoaie, ce se-aruncă zi de zi,
Sus în ceruri El o casă, pentru tine va zidi,
Prigonirea pentru Domnul, în zadar nu este ea,
Este-o scară către viață, prigonit ajungi la ea.

Fericește-te-n suspine, în necaz fii bucuros,
Căci pe-adâncul de suspine, trece urma lui Hristos,
Inima înviorează-ți, când stă greu-n fața ta,
Dar și dealul cu o culme, care Domnul îl urca.

De măslinii te-nconjoară, treci pe unde a trecut,
Dumnezeul biruinței, cel care a fost vândut,
E grădină ce pe-o piatră, ea te poate-ngenunchea,
Dar în ea e biruință, oricat lupt-ar fi de grea.
Amin