Nici nu mai știu a câta oară

Nici nu mai știu a câta oară, pe mine Tu m-ai ridicat,
Nici nu mai știu a câta oară, iertare-n dar mie mi-ai dat,
M-ai scos la locul cu lumină, ca eu să nu mă rătăcesc,
Nu-i îndeajuns dar vreau Isuse, azi pentru tot să-ți mulțumesc.

Nici nu mai știu a câta oară, în a mea inimă ai pus,
Fiorul dragostei eterne, ce izvorăște doar de sus,
Din moartea cea nimicitoare, de-atâtea ori Tu m-ai salvat,
O Domnul meu vei fi întruna, de gura mea Tu lăudat.

Nici nu mai știu a câta oară, mă luminezi sub norii grei,
De-atâtea ori m-ai scos din gura, acelor care sunt doar răi,
Să-ți răsplătesc a Ta iubire, eu niciodată n-aș putea,
Căci toate sunt doar ale Tale, sa-ți dau pot doar inima mea.

Nici nu mai știu a câta oară, Tu m-ai păzit de cel ce-i rău,
Și m-ai făcut un fiu din Tine, mi-ai dat să port numele Tău,
M-ai mângâiat cu-a Ta iubire, nici nu mai știu de câte ori,
O văd mereu sub mii de stele, cu ea pornesc în zi din zori.

Nici nu mai știu a câta oară, cobori prin Duhul Tău cel sfânt,
Să mă-ntăresti cu-a Ta prezență, să mă-ntărești cu-al Tău cuvânt,
Ești minunat întotdeauna, o cât ești Tu de minunat,
Azi gura mea pe Tin' te-nalță, de ea ești binecuvântat.

Nici nu mai știu a câta oară, îmi spui că nu vei părăsi,
Ființa mea care pe Tine, te caută ea zi de zi,
Cu mine-ai fost întotdeauna, o clipă Tu nu m-ai lăsat,
Ești Cel mai bun, Cel mai puternic, Tu ești și Cel mai minunat.

Nici nu mai știu a câta oară, Tu m-ai făcut ca să zâmbesc,
Tu m-ai făcut ca doar pe Tine, în viață eu să te doresc,
Pe Tine te urmez eu Doamne, căci doar ca Tine-aș vrea să fiu,
Până la capătul de viață, cănd va sfârși acest pustiu.