Ni sunt mulți pe drumul crucii

Nu sunt mulți pe drumul crucii,
Căci pe el e mult prea greu,
Nu-i ușor să rabzi calvarul,
Nici să bei deplin amarul,
Nici să poți tăcea mereu.

Dar cu Domnu-i cu putință,
El putere-ți poate da,
Ca să urci ușor sub cruce,
Când nu poți, El poate duce,
Cum pe Golgota ducea.

Nu sunt mulți ce au răbdare,
Suferință este-n ea,
Cine rabdă cu iubire,
Îl asteapt-o nemurire,
O cunună va purta.

O cunună strălucită,
Într-un loc ce-i minunat,
Unde nori nu se adună,
Va fi soare fără lună,
Răsărit fără-nserat.

Nu sunt mulți ce știu ce-i jalea,
Nu e dulce, e-un amar,
Dar e calea fericirii,
Treptele-i sunt a iubirii,
Dintre lume e hotar.

Unde vântul doar adie,
Mânios nu poate fi,
Unde-s străzile de aur,
Unde-i cel mai sfânt tezaur,
Dragostea doar va domni.

Nu sunt mulți ce-aleg durerea,
Cum Isus o alegea,
Să ne-aducă mântuire,
Prin a Sa mare jertfire,
Când pe cruce se-ntindea.

Pentru noi lăsa El cerul,
Ca să fim toți mântuiți,
Ca în zi de sărbătoare,
Ce va fi una sub soare,
Să fim gata, pregătiți.

Nu sunt mulți ce îl așteaptă,
Așteptarea este grea,
Numai inima ce-i plină,
De iubire când suspină,
Cerul va putea vedea.

Va putea-n Ierusalimul,
Cel ce-i nou a locui,
Unde lacrimi de durere,
Clipe fără de putere,
Niciodat nu va-ntâlni.

Nu sunt mulți... dar nu mulțimea,
Va ajunge cu Isus,
Ca să stea la-ntins-a masă,
Pregătită-n cer, acasă-n
Țara de lumină... sus.

Vor sta cei care calvarul,
L-au răbdat în calea lor,
Ei vor ști cei nemurirea,
Lor le-a dat de sus iubirea,
Aripi gata pentru zbor.
Amin